joiana (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JOIÁNA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [
Pr.:
jo-ia-] –
Cf. jian.joiana (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)Joiána, s.f. – Nume dat vacilor care s-au născut într-o zi de joi. – Din joi (< lat. Jovis) + -iana.
joiana (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!joiána (dans)
s. f. art.,
neart. joiánă, g.-d. art. joiéneijoiana (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!Joiána (nume de vacă)
s. propriu
f.,
g.-d. Joiánei/Joiéneijoiana (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JOIÁNA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [
Pr.:
jo-ia-] —
Cf. jian.