jitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JITÁR, jitari, s. m. (
Reg.) Persoană angajată să păzească semănăturile. – Din
bg.,
scr. žitar.jitar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)jitár (jitári), s. m. – Persoană angajată să păzească semănăturile.
Sl. (
bg.,
rus.)
žitarĭ, din
sl. žito „grîu” (Miklosich,
Slaw. Elem., 22; Miklosich,
Lexicon, 198; Cihac, II, 160; Conev 68). –
Der. jităreasă, s. f. (nevastă de jitar);
jitărie, s. f. (locuința jitarului; impozit);
jitărit, s. n. (consum, drept);
jitniță (
var. jigniță),
s. f. (hambar), din
sl. žitĭnica, cf. bg.,
rus. žitnica (Miklosich,
Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Conev 81);
jitnicer (
var. jignicer),
s. m. (
înv., dregător care avea grijă de magaziile cu grîne ale armatei sau ale curții domnești);
jitnicereasă (
var. jitniceroaie),
s. f. (nevastă de
jitnicer).
Jetui, vb. refl. (
Trans., a se umfla, a se ghiftui), pus în legătură de Drăganu,
Dacor., IX, 209, cu cuvintele precedente, pare mai curînd o
var. de la
ghftui, ca
jilău față de
gealău sau
jirav față de
ghirav, firav.jitar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)jitar, jitari s. m. (deț.) gardian.
jitar (Dicționaru limbii românești, 1939)jitár m. (vsl.
žitarĭ, pitar, grînar [negustor de grîu], d.
žito, recoltă,
žiti-živon, a trăi; bg. sîrb.
žitar, negustor de grîu, rus.
žitarĭ, inspector de grîne. V.
jitniță, jivină).
Est. Pîndar, păzitor de semănăturĭ.
jitar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jitár (
reg.)
s. m.,
pl. jitárijitar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jitar m. Mold. păzitor de țarină:
rămân holdele fără jitar CR. [Rus. JITAR, îngrijitor de grânare (y.
jigniță)].
jitar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JITÁR, jitari, s. m. (
Reg.) Persoană angajată să păzească semănăturile. — Din
bg.,
sb. žitar.