jitărie - explicat in DEX

jitărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JITĂRÍE, jitării, s. f. (Reg.) 1. Ocupația jitarului. ♦ Plata cuvenită jitarului. 2. Locuința jitarului. – Jitar + suf. -ie.

jitărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
jităríe f. Est. Ocupațiunea de jitar. Bariera satuluĭ (unde e și coliba jitaruluĭ).

jitărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jităríe (reg.) s. f., art. jităría, g.-d. art. jităríei; pl. jităríi, art. jităríile

jitărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
jitărie f. 1. plata ce primește jitarul; 2. meseria jitarului și locuința-i la marginea satului.

jitărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JITĂRÍE, jitării, s. f. (Reg.) 1. Ocupația jitarului. ♦ Plata cuvenită jitarului. 2. Locuința jitarului. — Jitar + suf. -ie.