jirovină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JIROVÍNĂ, jirovine, s. f. (
Înv.) Învoială prin care se acorda dreptul de a trece porcii să mănânce jir în pădure. – Din
scr. žirovina.jirovină (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)jirovínă s.f. (reg.) învoială, drept de a da porcii la jir; chirie pentru pășunatul jirului (al fructului de fag).
jirovină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jirovínă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. jirovínei; pl. jirovínejirovină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JIROVÍNĂ, jirovine, s. f. (
înv.) Învoială prin care se acorda dreptul de a trece porcii să mănânce jir în pădure. — Din
sb. žirovina.