jimbătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JIMBĂTÚRĂ, jimbături, s. f. (
Reg.)
1. Defect de conformație a gurii; schimonosire.
2. Fig. Încrețituri la suprafața unei ape. –
Jimba +
suf. -ătură.jimbătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jimbătúră (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. jimbătúrii; pl. jimbătúrijimbătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JIMBĂTÚRĂ, jimbături, s. f. (
Reg.)
1. Defect de conformație a gurii; schimonosire.
2. Fig. încrețituri la suprafața unei ape. —
Jimba +
suf. -ătură.