jimba - explicat in DEX

jimba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

jimba (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
JIMBÁ², jimbéz, vb. I. (Var.) A zâmba. (cf. zâmba)

jimba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimba (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).