jilip - explicat in DEX

jilip (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JILÍP, jilipuri, s. n. Construcție în formă de jgheab, făcută din pământ, din bârne, din beton etc. pe versantele cu pante ale munților și dealurilor, folosită pentru scoaterea, prin alunecare, a buștenilor tăiați din pădure. – Din magh. zsilip.

jilip (Dicționaru limbii românești, 1939)
jilip n., pl. urĭ și e (ung. szilip. V. jgheab). Vest. Șanț orĭ jgheab de derivațiune la o moară saŭ ca să se scurgă apa unuĭ izvor saŭ ca să alunece din munte bușteniĭ tăĭțĭ. V. bijoĭ, țuțuroĭ.

jilip (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
jilíp, -uri, (jlip, jlibd, șlip), s.n. – 1. Jgheabul pe care curge apa la moară (ALR 1956: 155). Porțiune făcută din scânduri, de la stavilă până la moară, pe care vine apa; uluc (Felecan 1983). Termen atestat doar în nordul Transilvaniei (ALR 1956). 2. Construcție solidă, fixă, utilizată pentru scoaterea din pădure a lemnului rotund: „Jilipurile se confecționau din lemn decojit, suspendate pe stâlpi puternici, înfipți în pământ sau ancorate direct pe pământ. Prin forma trapezoidală în secțiune, precum și prin înclinare, ele permiteau curgerea apei și alunecarea lemnului” (Dăncuș 1996: 66). – Din magh. zsilip „stăvilar; ecluză„.

jilip (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jilíp s. n., pl. jilípuri

jilip (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
jilip n. Tr. stăvilar de moară. [Ung. ZSILIP].

jilip (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JILÍP, jilipuri, s. n. Construcție în formă de jgheab, făcută din pământ, din bârne, din beton etc. pe versantele cu pante ale munților și dealurilor, folosită pentru scoaterea, prin alunecare, a buștenilor tăiați din pădure. — Din magh. zsilip.