jilăvete(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) JILĂVÉTE,jilăveți, s. m. (Reg.) Ciomag, retevei. – Et. nec.
jilăvete(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) jilăvéte (reg.) s. m., pl. jilăvéți
jilăvete(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) JILĂVÉTE,jilăveți, s. m. (Reg.) Ciomag, retevei. — Et. nec.