jilav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JÍLAV, -Ă, jilavi, -e, adj. Umed; reavăn. [
Acc. și:
jiláv] – Din
bg. žilav.jilav (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)jiláv (jilávă), adj. –
1. Umed, reavăn. –
2. (Banat) Puternic, zdravăn.
Bg. žilav „elastic, lipicios”, cel de al doilea sens din
sb. žilav „gros” și ambele din
sl. žila „venă” (Miklosich,
Lexicon, 198; Cihac, II, 158). Indicația din DAR, conform căreia cuvîntul este puțin folosit în
Munt., nu este exactă. Pe de altă parte,
jilav nu-l substituie pe
umed, întrucît primul cuvînt conține ideea de „îmbibat, pătruns de umezeală pe toate părțile”.
Der. din
bg. vlažen „umed” (Conev 37) este greșită.
Der. jilavă, s. f. (loc umed);
jilăvie, s. f. (umezeală);
jilavi, vb. (a îmbiba, a umezi);
jilăveală, s. f. (umezeală);
jilăvete (
var. jiloveață),
s. f. (bîtă, par), în Banat, din al doilea sens al lui
jilav.jilav (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jílav/jiláv adj. m.,
pl. jílavi/jilávi; f. jílavă/jilávă, pl. jílave/jilávejilav (Dicționaru limbii românești, 1939)jílav (est) i
jiláv (vest), -
ă adj. (bg.
žilav, „elastic”, sîrb. „vînos, ațos”). Umed, cam ud:
pămînt jilav, rufe jilave. V.
igrasios și
reavăn.jilav (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jilav a.
1. ud:
nisipul jilav și moale al prundului OD.;
2. umed (vorbind mai ales de vremea). [Slav. JILAVŬ, plin de vine, din JILU, vână de apă].
jilav (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JÍLAV, -Ă, jilavi, -e, adj. Umed; reavăn. [
Acc. și:
jiláv] — Din
bg. žilav.