jilăveală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) JILĂVEÁLĂ,jilăveli, s. f. Umezeală, reveneală. – Jilăvi + suf. -eală.
jilăveală(Dicționaru limbii românești, 1939) jilăveálă f., pl. elĭ. Starea lucruluĭ jilav.
jilăveală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) jilăveálă s. f., g.-d. art. jilăvélii; pl. jilăvéli
jilăveală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) JILĂVEÁLĂ,jilăveli, s. f. Umezeală; reveneală. — Jilăvi + suf. -eală.