jiglă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JÍGLĂ, jigle, s. f. (
Reg.) Stinghie care se află la jug între gâtul boului și cuiul care intră prin jug și proțap. – Din
bg. žegla.jiglă (Dicționaru limbii românești, 1939)jíglă f., pl.
e (bg.
žegla, resteŭ, d. ngr.
zévgla, jug).
Mold. Olt. Bulfeŭ.
jiglă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jíglă (
reg.)
(ji-glă) s. f.,
g.-d. art. jíglei; pl. jíglejiglă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jiglă f. lopățica jugului. [Origină necunoscută].
jiglă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JÍGLĂ, jigle, s. f. (
Reg.) Stinghie care se află la jug între gâtul boului și cuiul care intră prin jug și proțap. — Din
bg. žegla.