jidăncuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) JIDĂNCÚȚĂ,jidăncuțe, s. f. (Pop. și peior.) Diminutiv al lui jidancă; evreică tânără. – Jidancă + suf. -uță..
jidăncuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) jidăncúță (fam.) s. f., g.-d. art. jidăncúței; pl. jidăncúțe
jidăncuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) JIDĂNCÚȚĂ,jidăncuțe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui jidancă; evreică tânără. — Jidancă + suf. -uță.