jiclor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JICLÓR, jicloare, s. n. Parte a carburatorului, de forma unui dop, cu un orificiu care dozează debitul de combustibil necesar formării amestecului carburant la motoarele cu ardere internă. – Din
fr. gicleur.jiclor (Dicționar de neologisme, 1986)JICLÓR s.m. Tub prevăzut cu unul sau mai multe orificii calibrate, prin care se pulverizează combustibil în carburator. [< fr.
gicleur].
jiclor (Marele dicționar de neologisme, 2000)JICLÓR s. n. tub prevăzut cu unul sau mai multe orificii calibrate, prin care se pulverizează combustibil în carburator. (< fr.
jicleur)
jiclor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jiclór (ji-clor) s. n.,
pl. jicloárejiclor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JICLÓR, jicloare, s. n. Parte a carburatorului, de forma unui dop, cu un orificiu care dozează debitul de combustibil necesar formării amestecului carburant la motoarele cu ardere internă. — Din
fr. gicleur.