jgheab - explicat in DEX

jgheab (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JGHEAB, jgheaburi, s. n. 1. Conductă sau canal deschis în partea superioară, făcut în piatră, într-un trunchi de copac etc., permițând (prin înclinarea sa) scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent. ♦ Canal de scurgere pentru apă sau adăpătoare pentru vite. ♦ Streașină. 2. Crestătură, scobitură, adâncitură. 3. Făgaș, râpă făcută la munte de șuvoiul ploilor; p. ext. vale. 4. Șănțuleț, canal mic care servește la udatul semănăturilor (în grădinile de zarzavat); rigolă. 5. Scocul morii. – Din sl. žlebŭ.

jgheab (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
jgheab, jgheaburi s. n. stomac.

jgheab (Dicționaru limbii românești, 1939)
jgheab (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. žliebŭ, žlebĭ, žlibĭ, sîrb. bg. žleb, de unde și ung. zsilip, zselép, szilib. V. jilip. Cp. cu zglobiŭ). Vest. Uluc (la streșină). Uluc, troacă (de adăpat vitele). Canal de dus apa la moară. Drum îngust între dealurĭ. Jghebătură. – Rar și zgheáb. V. pij.

jgheab (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jgheab s. n., pl. jgheáburi

jgheab (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JGHEAB, jgheaburi, s. n. 1. Conductă sau canal deschis în partea superioară, făcute în piatră, într-un trunchi de copac etc., permițând (prin înclinarea sa) scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent. ♦ Canal de scurgere pentru apă sau adăpătoare pentru vite. ♦ Streașină. 2. Crestătură, scobitură, adâncitură. 3. Făgaș, râpă făcută la munte de șuvoiul ploilor; p. ext. vale. 4. Șănțuleț, canal mic care servește la udatul semănăturilor (în grădinile de zarzavat); rigolă. 5. Scocul morii. — Din sl. žlebŭ.