jelanie - explicat in DEX

jelanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JELÁNIE, jelanii s. f. 1. Plângere, tânguire, jeluire. ♦ Cântec trist. 2. Jale¹ (1), durere adâncă. 3. Doliu, durere mare. – Din sl. želanije.

jelanie (Dicționaru limbii românești, 1939)
jelánie f. (vsl. želaniĭe. V. jălesc). Vechĭ. Cerere, dorință. Azĭ. Plîngere, lamentațiune, doliŭ: la moartea luĭ a fost mare jelanie. – În est jă-.

jelanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jelánie (-ni-e) s. f., art. jelánia (-ni-a), g.-d. art. jelániei; pl. jelánii, art. jelániile (-ni-i-)

jelanie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
jelanie f. jale mare: o plângere și o jelanie ISP. [Slav. JELANIĬE].

jelanie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JELÁNIE, jelanii, s. f. 1. Plângere, tânguire, jeluire. ♦ Cântec trist. 2. Jale¹ (1), durere adâncă. 3. Doliu, durere mare. — Din sl. želanije.