jejunită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JEJUNÍTĂ s. f. Inflamație a jejunului, manifestată prin dureri abdominale, tulburări digestive etc. –
Jejun +
suf. -ită.jejunită (Dicționar de neologisme, 1986)JEJUNÍTĂ s.f. (
Med.) Inflamație a jejunului. [Cf. fr.
jéjunite].
jejunită (Marele dicționar de neologisme, 2000)JEJUNÍTĂ s. f. inflamație a jejunului. (< fr.
jéjunite)
jejunită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!jejunítă s. f.,
g.-d. art. jejunítei; pl. jejunítejejunită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JEJUNÍTĂ, jejunite, s. f. Inflamație a jejunului, manifestată prin dureri abdominale, tulburări digestive etc. —
Jejun + suf
-ită.