jejun - explicat in DEX

jejun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JEJÚN, jejunuri, s. n. Parte a intestinului subțire cuprinsă între duoden și ileon. – Din fr. jéjunum, lat. jejunum.

jejun (Dicționar de neologisme, 1986)
JEJÚN s.n. Partea intestinului care unește duodenul cu intestinul gros. [< fr. jéjunum, cf. lat. ieiunum].

jejun (Marele dicționar de neologisme, 2000)
JEJÚN s. n. parte a intestinului subțire cuprinsă între duoden și ileon. (< fr. jéjunum, lat. jeiunum)

jejun (Dicționaru limbii românești, 1939)
* jejun n., pl. urĭ (lat. jejúnum [intestinum], d. jejunus, ca n’a mîncat. V. dejun și ajun). Anat. Al doilea intestin supțire, care e după duoden și care, de ordinar, conține puține materiĭ comparativ cu celelalte. – Și jejúnum, fără pl.

jejun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jejún s. n., pl. jejúnuri

jejun (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JEJÚN, jejunuri, s. n. Parte a intestinului subțire cuprinsă între duoden și ileon. – Din fr. jéjunum, lat. jejunum.