jartieră - explicat in DEX

jartieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JARTIÉRĂ, jartiere, s. f. Accesoriu de imbrăcăminte, confecționat dintr-o panglică de elastic care menține ciorapul întins pe picior; jartea, calțavetă. ♦ Fiecare dintre bucățile de elastic ale unui portjartier, prevăzute la un capăt cu un dispozitiv special pentru fixat ciorapii. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. jarretière.

jartieră (Dicționar de neologisme, 1986)
JARTIÉRĂ s.f. Obiect accesoriu de îmbrăcăminte confecționat din elastic, care ține ciorapul întins pe picior. ♦ Fiecare dintre bucățile de elastic ale unui portjartier, prevăzut cu un dispozitiv pentru fixat ciorapii. [Pron. -ti-e-. / < fr. jarretière].

jartieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)
JARTIÉRĂ s. f. obiect accesoriu de îmbrăcăminte, din elastic, care ține ciorapul întins pe picior. ◊ fiecare dintre bucățile de elastic ale unui portjartier, cu un dispozitiv pentru fixat ciorapii. (< fr. jarretière)

jartieră (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
JARTIERĂ (Foarte nobilul ordin al Jartierei). Ordin cavaleresc englez înființat de Eduard III în 1348, format din 24 de cavaleri, regele, marele maestru al ordinului, și prințul de Wales. La această demnitate au acces și femeile. Este conferit uneori și anumitor personalități străine.

jartieră (Dicționaru limbii românești, 1939)
jartiéră V. jaretieră.

jartieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!jartiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. jartiérei; pl. jartiére

jartieră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JARTIÉRĂ, jartiere, s. f. Accesoriu de îmbrăcăminte, confecționat dintr-o panglică de elastic care menține ciorapul întins pe picior; jartea, calțavetă. ♦ Fiecare dintre bucățile de elastic ale unui portjartier, prevăzute la un capăt cu Un dispozitiv special pentru fixat ciorapii. [Pr.: -ti-e-] — Din fr. jarretière.