jart (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JART interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o palmă dată cuiva. – Onomatopee.
jart (Dicționaru limbii românești, 1939)jart V.
jap și
jarchină.jart (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jart interj.jart (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jart! int. jap! [Onomatopee].
jart (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JART interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o palmă dată cuiva. — Onomatopee.