jartieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JARTIÉRĂ, jartiere, s. f. Accesoriu de imbrăcăminte, confecționat dintr-o panglică de elastic care menține ciorapul întins pe picior; jartea, calțavetă. ♦ Fiecare dintre bucățile de elastic ale unui portjartier, prevăzute la un capăt cu un dispozitiv special pentru fixat ciorapii. [
Pr.:
-ti-e-] – Din
fr. jarretière.