japă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JÁPĂ, jape, s. f. (
Reg.) Nuia subțire și elastică. ◊ Bătaie dată cu o astfel de nuia. – Din
jap.japă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jápă (nuia) (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. jápei; pl. jápejapă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JÁPĂ, jape, s. f. (
Reg.) Nuia subțire și elastică. ◊ Bătaie dată cu o astfel de nuia. – Din
jap.