jap (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JAP interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu repeziciune; jnap. – Onomatopee.
jap (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))JAP2, japi, s. m. (
Reg.;
ir.) Moșneag neputincios.
jap (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)jap1, jápuri, s.n.(reg.) Distanță echivalentă cu o aruncătură de piatră.
jap (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)jap2, japi, s.m.(reg., deprec.) Moșneag neputincios, cheag, javră, voază, baccea, babalâc, hodorog, hodoroagă.
jap (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)jap interj. – Cuvînt care exprimă zgomotul produs de o lovitură, mai ales de o palmă. –
Var. jart, jnap. Creație expresivă. –
Der. japă, s. f. (
Trans., nuia);
jepăi (
var. jepi, jăpăi, jopăi, jopoti, jupăi),
vb. (a lovi; a biciui; a trosni);
jepși, vb. (a umple, a înțesa), cu același semantism al lui
bucși sau al
fr. bourrer (după DAR, în legătură cu
japșe „iaz”);
jnăpăi, vb. (a lovi, a sparge).
jap (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))JAP1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu repeziciune. – Onomatopee.
jap (Dicționaru limbii românești, 1939)jap și
jart (V.
țapină), interj. care arată huĭetu palmeĭ orĭ vergiĭ care lovește:
jap o palmă! (ĭ-a tras o palmă!). V.
leop și
jap 2.jap (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jap1 interj.jap (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jap2 (bătrân)
s. m.,
pl. japijap (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jap3 (distanță)
s. n.,
pl. jápuri