jantă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊
Expr. A rămâne (sau
a fi)
pe jantă =
a) a avea cauciucul dezumflat;
b) (
fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [
Var.:
geántă s. f.] – Din
fr. jante.