jantă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊
Expr. A rămâne (sau
a fi)
pe jantă =
a) a avea cauciucul dezumflat;
b) (
fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [
Var.:
geántă s. f.] – Din
fr. jante.jantă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)jántă s.f. (reg.) muiere rea.
jantă (Dicționar de neologisme, 1986)JÁNTĂ s.f. Partea exterioară a unei roți, pe care se fixează bandajul de rulare sau pneul; obadă. ◊
A rămâne pe jantă = a avea un cauciuc dezumflat; (
fam.) a rămâne în pană de bani, a fi lipsit de bani. [Var.
geantă s.f. / < fr.
jante].
jantă (Marele dicționar de neologisme, 2000)JÁNTĂ s. f. partea exterioară periferică a unei roți de automobil, de bicicletă, pe care se montează pneul. ♦ a rămâne pe ~ = a) a avea un cauciuc dezumflat; b) (fam.) a rămâne în pană de bani. (< fr.
jante)
jantă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)jantă, jante s. f. (eufem.) prostituată.
jantă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jántă (parte a roții)
s. f.,
g.-d. art. jántei; pl. jántejantă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊
Expr. A rămâne (sau
a fi)
pe jantă =
a) avea cauciucul dezumflat;
b) (
fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [
Var.:
geántă s. f.] — Din
fr. jante.