izotrop - explicat in DEX

izotrop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IZOTRÓP, -Ă, izotropi, -e, adj. (Despre corpuri, substanțe etc.; adesea substantivat, m.) Care are proprietăți independente de direcția în spațiu. ♦ (Despre materiale) Care are, pe toate direcțiile, aceleași proprietăți mecanice. – Din fr. isotrope.

izotrop (Dicționar de neologisme, 1986)
IZOTRÓP, -Ă adj. (Fiz.; despre corpuri; op. eolotrop) Care are aceleași proprietăți fizice identice în toate direcțiile. [Var. isotrop, -ă adj. / < fr. isotrope, cf. gr. isos – egal, tropos – direcție].

izotrop (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IZOTRÓP, -Ă adj. (despre corpuri, substanțe) cu proprietăți fizice identice în toate direcțiile. (< fr. isotrope)

izotrop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
izotróp (-zo-trop) adj. m., pl. izotrópi; f. izotrópă, pl. izotrópe

izotrop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IZOTRÓP, -Ă, izotropi, -e, adj. (Despre corpuri, substanțe etc.; adesea substantivat, m.) Care are proprietăți independente de direcția în spațiu, ♦ (Despre materiale) Care are, pe toate direcțiile, aceleași proprietăți mecanice. — Din fr. isotrope.