izotop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IZOTÓP, -Ă, izotopi, -e, s. m.,
adj. (Atom, nucleu atomic) care are același număr de ordine ca și alt atom ori nucleu atomic, dar care diferă de acesta prin masa atomică. – Din
fr. isotope.izotop (Dicționar de neologisme, 1986)IZOTÓP s.m. Element chimic având aceleași proprietăți fizico-chimice, dar masă atomică diferită. [Var.
isotop s.m. / < fr.
isotope, cf. gr.
isos – egal,
topos – loc].
izotop (Marele dicționar de neologisme, 2000)IZOTÓP s. m. atom (sau nucleu) care are același număr atomic cu altul, dar un număr de masă diferit. ♦ ~ radioactiv = izotop al unui element chimic care are proprietăți radioactive; radioizotop. (< fr.
isotope)
izotop (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)IZOTÓP (‹
fr. {i}; {s}
izo- +
gr. topos „loc”)
s. m. (Atom sau nucleu atomic) care are același număr atomic cu un alt atom (sau nucleu atomic), deci aceleași proprietăți chimice, însă diferă de acesta prin numărul de masă, adică prin numărul de neutroni, precum și prin alte însușiri fizice. ◊
I. radioactiv = fiecare dintre izotopii unui element chimic care prezintă radioactivitate; radioizotop. Pot fi produși și pe cale artificială (în reactoare nucleare sau în acceleratoare de particule), Se utilizează în chimie, medicină (în tratarea cancerului), industrie (la procedeele de control al calității), biologie, geologie, cosmologie etc.
izotop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)izotóp s. m.,
pl. izotópiizotop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IZOTOP, izotopi, s. m. Atom sau nucleu atomic care are același număr de ordine ca și alt atom ori nucleu atomic, dar care diferă de acesta prin masa atomică. — Din
fr. isotope.