izotonie (Dicționar de neologisme, 1986)IZOTONÍE s.f. 1. Echilibru molecular între două soluții separate de o membrană organică și care au aceeași presiune osmotică; izoosmie.
2. Proprietate a unor nuclee atomice de a avea același număr de neutroni. [Gen.
-iei, var.
isotonie s.f. / < fr.
isotonie, cf. gr.
isos – egal,
tonos – tensiune].
izotonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)IZOTONÍE s. f. 1. echilibru molecular între două soluții separate de o membrană organică și care au aceeași presiune osmotică; izoosmie. 2. proprietate a unor nuclee atomice de a avea același număr de neutroni. (< fr.
isotonie)
izotonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)izotoníe s. f.,
art. izotonía, g.-d. izotoníi, art. izotoníei