izotipie - explicat in DEX

izotipie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IZOTIPÍE s. f. Proprietate a unor substanțe chimice de a cristaliza în aceleași forme, fără a forma cristale mixte. – Din fr. isotypie.

izotipie (Dicționar de neologisme, 1986)
IZOTIPÍE s.f. Proprietate a unor substanțe chimice de a cristaliza în aceleași forme, fără a forma cristale mixte. [Gen. -iei, var. isotipie s.f. / < fr. isotypie].

izotipie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IZOTIPÍE s. f. proprietate a unor substanțe chimice de a cristaliza în aceleași forme, fără a forma cristale mixte. (< fr. isotypie)

izotipie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
izotipíe s. f., art. izotipía, g.-d. izotipíi, art. izotipíei

izotipie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IZOTIPÍE s. f. Proprietate a unor substanțe chimice de a cristaliza în aceleași forme, fără a forma cristale mixte. — Din fr. isotypie.