izomorf - explicat in DEX

izomorf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IZOMÓRF, -Ă, izomorfi, -e, adj. (Despre substanțe) Care prezintă izomorfism; (despre cristale) asemănător ca formă. – Din fr. isomorphe.

izomorf (Dicționar de neologisme, 1986)
IZOMÓRF, -Ă adj. Care afectează forma însăși. ♦ (Despre substanțe) Care prezintă izomorfism; (despre cristale) asemănător ca formă; (biol.; despre organisme sau organe) care se aseamănă din punct de vedere morfologic. [Var. isomorf, -ă adj. / < fr. isomorphe].

izomorf (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IZOMÓRF, -Ă adj. 1. care afectează însăși forma. 2. care prezintă izomorfism. (< fr. isomorphe)

izomorf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
izomórf adj. m., pl. izomórfi; f. izomórfă, pl. izomórfe

izomorf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IZOMÓRF, -Ă, izomorfi, -e, adj., s. f. (Substanță) care prezintă izomorfism; (cristal) asemănător ca formă. — Din fr. isomorphe.