izometrie (Dicționar de neologisme, 1986)IZOMETRÍE s.f. Însușirea, faptul de a fi izometric. [Gen.
-iei, var.
isometrie s.f. / < fr.
isométrie, germ.
Isometrie].
izometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)IZOMETRÍE s. f. 1. însușirea, faptul de a fi izometric. 2. (mat.) transformare geometrică ce duce puncte diferite în puncte diferite și orice segment într-unul congruent cu el. 3. indentitate metrică a vocilor unei compoziții muzicale. (< fr.
isométrie)
izometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*izometríe s. f.,
art. izometría, g.-d. art. izometríei; pl. izometríiizometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IZOMETRÍE, izometrii, s. f. Însușirea, faptul de a fi izometric. — Din
fr. isométrie, germ. Izometrie.