izomerizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IZOMERIZÁRE, izomerizări, s. f. Acțiunea de
a se izomeriza și rezultatul ei. –
V. izomeriza. Cf. fr. isomérisation.izomerizare (Dicționar de neologisme, 1986)IZOMERIZÁRE s.f. Transformare a unei substanțe într-un izomer al ei. [Var.
isomerizare s.f. / <
izomeriza, după fr.
isomérisation].
izomerizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)izomerizáre s. f.,
g.-d. art. izomerizắrii; pl. izomerizắriizomerizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IZOMERIZÁRE, izomerizări, s. f. Acțiunea de
a se izomeriza și rezultatul ei. —
V. izomeriza.