izola (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IZOLÁ, izolez, vb. I.
1. Tranz. A despărți cu totul; a separa unul de altul;
spec. a despărți un bolnav contagios de oamenii sănătoși, pentru a evita contagiunea,
2. Tranz. A împiedica transmiterea căldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu (sau corp) în altul; a separa un corp prin care trece curentul electric de alt corp bun conducător de electricitate.
3. Refl. A se îndepărta de societate, de semeni; a sta retras, departe de alții; a se retrage, a se închista. – Din
fr. isoler.