izohietă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IZOHIÉTĂ, izohiete, s. f. Linie care unește, pe hărțile climatice, punctele cu aceeași cantitate de precipitații căzute într-o anumită perioadă de timp, [
Pr.: -
hi-e-] – Din
fr. isohyète.