izolant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IZOLÁNT, -Ă, izolanți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat,
m.) Care izolează (
2), care are proprietatea de a izola.
2. (În sintagma)
Limbă izolantă = limbă care nu are afixe și în care raportul dintre cuvinte este determinat de ordinea cuvintelor, de accent etc. – Din
fr. isolant.izolant (Dicționar de neologisme, 1986)IZOLÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță) care împiedică transmiterea căldurii, a umezelii, a curentului electric etc. dintr-un mediu (sau dintr-un corp) în altul. ◊
Limbă izolantă = limbă în care legătura dintre cuvinte este determinată de topică, de accent etc. [Cf. fr.
isolant, it.
isolante].
izolant (Marele dicționar de neologisme, 2000)IZOLÁNT, -Ă I.
adj., s. m. (material) cu ajutorul căruia se poate realiza o izolare electrică, fonică, termică, hidrofugă etc. II. adj. limbă ~ă = limbă lipsită de structură morfologică, în care raporturile gramaticale se exprimă prin topică, prin intonație și prin numeroase cuvinte auxiliare. (< fr.
isolant)
izolant (Dicționaru limbii românești, 1939)*izolánt, -ă adj. (fr.
isolant). Care izolează, izolator:
sticla și rășina izolează electricitatea. Limbĭ izolante, acelea în care frazele-s formate din cuvinte invariabile, de ordinar monosilabice și în care raporturile gramaticale nu-s însemnate de cît pin [!] locu terminilor (ca în chineză, anamită, siameză, birmaniană, tibetană). S. n., pl.
e. Substanță care izolează:
sticla e un izolant al electricitățiĭ.izolant (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)IZOLÁNT, -Ă (‹
fr.)
adj.,
s. m. I. Adj. 1. (
TEHN., despre un material mediu etc.) Care are proprietatea de a izola.
2. (
LINGV.)
Limbă i. = limbă care nu are afixe și și în care raportul dintre cuvinte este determinat de ordinea cuvintelor, de accent etc.
II. S. m. Material utilizat pentru executarea unei izolări. ◊
I. electric = dielectric.
I. hidrofug =
i. care este foarte puțin sau deloc permeabil pentru apă.
I. termic = calorifug.
I. fonic =
i. care împiedică sau atenuează transmiterea oscilațiilor sonore.
izolant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)izolánt adj. m.,
pl. izolánți; f. izolántă, pl. izolánte