izohietă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IZOHIÉTĂ, izohiete, s. f. Linie care unește, pe hărțile climatice, punctele cu aceeași cantitate de precipitații căzute într-o anumită perioadă de timp, [
Pr.: -
hi-e-] – Din
fr. isohyète.izohietă (Dicționar de neologisme, 1986)IZOHIÉTĂ s.f. Linie care unește punctele de pe suprafața Pământului unde cad cantități egale de apă provenită din precipitații. [Pron.
-hi-e, var.
isohietă s.f. / < fr.
isohyète].
izohietă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)IZOHIÉTĂ (‹
fr. {i}; {s}
izo- +
gr. hyetos „ploaie”)
s. f. Linie care unește pe hărțile climatologice punctele cu aceeași cantitate de precipitații căzute într-o perioadă de timp dată.
izohietă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)izohiétă (-hi-e-) s. f.,
g.-d. art. izohiétei; pl. izohiéteizohietă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IZOHIÉTĂ, izohiete, s. f. Linie care unește, pe hărțile climatice, punctele cu aceeași cantitate de precipitații căzute într-o anumită perioadă de timp. [
Pr.:
-hi-e-] — Din
fr. isohyète.