izogon - explicat in DEX

izogon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IZOGÓN, -Ă, izogoni, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Care are (două) unghiuri egale. – Din fr. isogone.

izogon (Dicționar de neologisme, 1986)
IZOGÓN, -Ă adj. (Despre corpuri geometrice) Cu unghiuri egale. // s.f. izogonă – linie care trece prin punctele terestre de egală declinație magnetică. [Var. isogon, -ă adj., s.f. / < fr. isogone].

izogon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IZOGÓN, -Ă I. adj. cu muchii asemănătoare sau identice. ◊ (despre corpuri geometrice) cu unghiuri egale. II. s. f. linie care unește punctele terestre cu aceeași declinație magnetică. (< fr. isogone)

izogon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
izogón adj. m., pl. izogóni; f. izogónă, pl. izogóne

izogon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IZOGÓN, -Ă, izogoni, -e, adj., s. f. (Figură geometrică) cu (două) unghiuri egale. — Din fr. isogone.