izină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)IZÍNĂ, izíne, s. f. 1. Lâncezeală, moleșeală.
2. Jeg, murdărie. (din
sb. jèzina (Drăganu; DAR);
der. iziní vb. IV)
izină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)izínă (izíne), s. f. –
1. Slăbiciune, moliciune, lîncezeală. –
2. Murdărie, jeg.
Sb. jèzina (Drăganu,
Dacor., VII, 134; DAR). –
Der. izini, vb. (a slăbi; a murdări).
izină (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))IZÍNĂ s. f. (
Reg.)
1. Murdărie a hainelor sau a rufelor purtate prea mult sau necurățate bine.
2. Dezvoltare insuficientă; piperniceală. –
Sb. jezina „slăbiciune” (provenită din boală).
izină (Dicționaru limbii românești, 1939)izínă f. fără pl. (rus.
izĭán, bg.
zĭan, sîrb.
zijan, pagubă d. turc.
ziĭan, pagubă. V.
izinesc, ĭezină).
Olt. (pronunțat
izînă). Slăbiciune de boală, de traĭ răŭ, de frică.