izgonire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IZGONÍRE s. f. Acțiunea de
a izgoni și rezultatul ei; alungare. –
V. izgoni.izgonire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)izgoníre s. f.,
g.-d. art. izgoníriiizgonire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IZGONÍRE s. f. Acțiunea de
a izgoni și rezultatul ei; alungare. —
V. izgoni.