izini (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)IZINÍ, izinésc, vb. IV.
1. Intranz. A slăbi, a se ogârji, a zălezi.
2. Tranz. și
refl. A (se) murdări. (
cf. izină)
izini (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iziní (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. izinésc, imperf. 3
sg. izineá; conj. prez. 3
să izineáscă