izbutit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IZBUTÍT, -Ă, izbutiți, -te, adj. Care a fost bine realizat, care s-a bucurat de succes; reușit. –
V. izbuti.izbutit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IZBUTÍT, -Ă, izbutiți, -te, adj. Care a fost bine realizat, care s-a bucurat de succes; reușit. —
V. izbuti.