iveală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IVEÁLĂ s. f. (Rar) Ivire. ◊
Expr. A ieși la iveală = a apărea, a se înfățișa; a se descoperi.
A scoate (sau
a da)
la iveală = a da pe față, a face cunoscut, evident; a face să fie văzut; a tipări. –
Ivi +
suf. -eală.iveală (Dicționaru limbii românești, 1939)iveálă f., pl.
elĭ (d.
a se ivi. V.
priveală). Acțiunea de a te ivi.
A ĭeși la iveală, a te arăta, a deveni aparent.
iveală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iveálă s. f.,
g.-d. art. ivéliiiveală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iveală f. ivire trecătoare, aparițiune.
iveală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IVEÁLĂ s. f. Ivire. ◊
Expr. A ieși la iveală = a apărea, a se înfățișa; a se descoperi.
A scoate (sau
a da) la iveală = a da pe față, a face cunoscut, evident; a face să fie văzut; a tipări. —
Ivi +
suf. -eală.