iunie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IÚNIE s. m. invar. A șasea lună a anului; cireșar. – Din
sl. Ijunĩ.iunie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)iúnie s. m. – A șasea lună a anului; cireșar. –
Var. iuniu. Sl. Ijunij. Sec. XVI.
Var., din
ngr. ἰούνιος.
ĭunie (Dicționaru limbii românești, 1939)ĭúnie și
*ĭúniŭ m. (lat.
június [mensis], luna Iuniŭ; it.
giugno, pv.
junh, fr.
juin, sp.
junio, pg.
junho; ngr.
Iúnios, vsl.
ĭuniĭ). A șasea lună a anuluĭ, numită pop. și
Cireșar.iunie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iúnie (-ni-e) s. f.,
g.-d. art. lui iúnie; abr. iun.; VI/.06.
/-06-
iunie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Iunie m. a șasea lună a anului, numită de popor
Cireșar.iunie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IUNIE s. m. A șasea lună a anului; cireșar. — Din
sl. Ijunĭ.