iuncherime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IUNCHERÍME s. f. Clasa marilor proprietari de pământ germani, care provenea din nobilimea militară. –
Iuncher +
suf. -ime.iuncherime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iuncheríme (rar)
s. f.,
g.-d. art. iuncherímiiiuncherime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IUNCHERÍME s. f. (Rar) Clasa marilor proprietari de pământ germani, care provenea din nobilimea militară. —
Iuncher +
suf. -ime.