iugăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IÚGĂR, iugăre, s. n. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agrare, folosită în Transilvania, egală cu 0,5775 de hectare. [
Var.:
júgăr s. n.] – Din
lat. jugerum.iugăr (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)iúgăr (iúgăre), s. n. – Măsură de suprafață, egală cu 0,57 hectare.
Lat. iugerum (
sec. XVIII). În
Trans.,
înv.iugăr (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iúgăr s. n.,
pl. iúgăreiugăr (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IÚGĂR, iugăre, s. n. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agrare, folosită în Transilvania, egală cu 0,5775 ha. [Var.:
júgăr s. n.] —
Din lat. jugerum.