iudaic - explicat in DEX

iudaic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IUDÁIC, -Ă, iudaici, -ce, adj. Care aparține Iudeii sau populației ei, privitor la Iudeea sau la populația ei. [Pr.: -da-ic] – Din fr. judaïque, lat. judaicus.

iudaic (Dicționar de neologisme, 1986)
IUDÁIC, -Ă adj. Care ține de iudaism, propriu iudaismului. [Pron. -da-ic. / < lat. iudaicus, cf. fr. judaïque].

iudaic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IUDÁIC, -Ă adj. referitor la iudaism, propriu iudeilor. (< fr. judaïque, lat. iudaicus)

iudaic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iudáic adj. m., pl. iudáici; f. iudáică, pl. iudáice

iudaic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IUDÁIC, -Ă, iudaici, -ce, adj. Care aparține Iudeii sau populației ei, privitor la Iudeea sau la populația ei. [Pr.: -da-ic] — Din fr. judaïque, lat. judaicus.

ĭudaic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ĭudáic și judaic, -ă adj. (lat. judaicus, d. Judaeus, Jidan). Jidănesc, ebraic, ovreĭesc. Interpretare ĭudaică, care se ține meschin de literă, neglijînd spiritu, cum făceau fariseiĭ. Dobîndă ĭudaică, aceĭa care-țĭ ĭa și cenușa din vatră saŭ chear [!] pelea [!].