iubitor - explicat in DEX

iubitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IUBITÓR, -OÁRE, iubitori, -oare, adj. Care iubește, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos. – Iubi + suf. -tor.

iubitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iubitór adj. m., pl. iubitóri; f. sg. și pl. iubitoáre

iubitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
iubitor a. și m. care iubește.

iubitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IUBITÓR, -OÁRE, iubitori, -oare, adj. Care iubește, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos. — Iubi + suf. -tor.

ĭubitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
ĭubitór, -oáre adj. Care ĭubește, doritor: om ĭubitor de lux.