iubi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IUBÍ, iubesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. recipr. A fi îndrăgostit, a simți o mare afecțiune pentru o persoană de sex opus. ♦
Refl. recipr. A avea relații sexuale cu o persoană de sex opus.
2. Tranz. și
refl. recipr. A ține extrem de mult la cineva sau la ceva.
3. Tranz. A-i plăcea să... – Din
sl. ljubiti.iubi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)iubí (iubésc, iubít), vb. – A fi îndrăgostit. –
Var. (
înv.)
liubi. Sl. ljubiti (Miklosich,
Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 151; DAR),
cf. bg. ljubă, sl. ljubiti, rut. ljubyty, rus. ljubitĭ. Este cuvînt comun (ALR, I, 249). –
Der. iubire, s. f. (dragoste);
iubit, s. n. (dragoste);
iubit, s. m. (persoană iubită, drăguț, amant);
iubită, s. f. (amantă, ibovnică, drăguță);
iubitor, adj. (care iubește);
iubeț, adj. (pasionat);
iubăreț, adj. (pasionat);
(l)iuboste, s. f. (
înv., dragoste), cu
var. iboste, s. f. (dragoste), din
sl. *
ljubostĭ; libov, s. n., (
înv., dragoste), din
sl. *
ljubovĭ, cf. bg. libov; libovi, vb. refl. (
Bucov., a se desfăta, a se distra, a trîndăvi), din
sl. ljubovati, cf. rus. ljubovati sja; ibovnic (
var. libovnic),
s. m. (amant, iubit), din
sl. ljubovnikŭ, cf. bg. libovnik; ibovnică, s. f. (amantă, concubină, țiitoare);
preaiubi, vb. (
înv., a face dragoste), format pe baza
sl. prĕljubiti.iubi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iubí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. iubésc, imperf. 3
sg. iubeá; conj. prez. 3
să iubeáscăiubì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iubì v.
1. a avea inclinațiune pentru cineva;
2. a simți plăcere, a avea gust pentru ceva. [Slav. LĬUBITI].
iubi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IUBÍ, iubesc, vb. IV.
1. Tranz. A fi îndrăgostit, a simți o mare afecțiune pentru o persoană (de sex opus). ♦
Refl. recipr. A avea sentimente de dragoste unul față de celălalt;
spec. a avea relații sexuale cu o persoană (de sex opus).
2. Tranz. A avea afecțiune deosebită față de cineva sau ceva.
3. Tranz. A-i plăcea să... — Din
sl. ljubiti.