iterație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ITERÁȚIE, iterații, s. f. Repetare a unui anumit procedeu de calcul, prin aplicarea lui la rezultatul calculului din etapa precedentă. – Din
fr. itération.iterație (Dicționar de neologisme, 1986)ITERÁȚIE s.f. Acțiune repetată. ♦ Repetarea unui anumit procedeu de calcul prin aplicarea lui la rezultatul calculului din etapa precedentă. [Gen.
-iei, var.
iterațiune s.f. / < fr.
itération].
iterație (Marele dicționar de neologisme, 2000)ITERÁȚIE s. f. 1. acțiune repetată. 2. repetare a unui anumit procedeu de calcul prin aplicarea lui la rezultatul calculului din etapa precedentă. (< fr.
itération)
iterație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iteráție (-ți-e) s. f.,
art. iteráția (-ți-a), g.-d. art. iteráției; pl. iteráții, art. iteráțiile (-ți-i-)iterație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ITERÁȚIE, iterații, s. f. Repetare a unui anumit procedeu de calcul, prin aplicarea lui la rezultatul calculului din etapa precedentă. — Din
fr. itération.