item (Dicționar de neologisme, 1986)ÍTEM adv. (
Liv.) Dealtfel, în plus. [< lat.
item].
item (Marele dicționar de neologisme, 2000)ITÉM2 s.n.
1. Temă, element constitutiv al unui test, chestionar etc. cu o notă specifică în cadrul unei probleme, referindu-se la un fragment strict determinat și unic al acesteia.
2. Termen de apreciere în problemele analitice.
3. Termen al unei descrieri analitice destinat a fi luat în considerare într-un proces mecanizat.
4. (Psih.) Situație particulară care produce din partea subiectului două sau mai multe comportamente posibile. (cf. engl., fr.
item)
item (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)itém2 s. m. / s. n., pl.
itémi / itémuri / itémeitem (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ítem1 (lat.) adv.
item (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ITEM1 adv. De altfel, în plus. —
Cuv. lat.item (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ITEM2, itemi, s. m. 1. Element al unui test care corespunde unui obiectiv bine definit.
2. (
Lingv.) Unitate lexicală de bază; cuvânt. ♦ Unitate gramaticală de bază, categorie gramaticală. [
Pl. și: (
n.)
itemuri și
iteme]. — Din
engl. item.