iterativ - explicat in DEX

iterativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ITERATÍV, -Ă, iterativi, -e, adj. (Despre forme verbale sau despre propoziții temporale) Care exprimă o acțiune repetată; frecventativ. – Din fr. itératif, lat. iterativus.

iterativ (Dicționar de neologisme, 1986)
ITERATÍV, -Ă adj. Care se face sau se repetă de mai multe ori. ♦ (Gram.; despre verbe) Care exprimă o acțiune repetată, săvârșită în mai multe rânduri. [< fr. itératif, cf. lat. iterare – a repeta].

iterativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ITERATÍV, -Ă adj. 1. făcut, repetat de mai multe ori. 2. (despre verbe) care exprimă o acțiune repetată; frecventativ. 3. (mat.) recurent, ciclic. (< fr. itératif, lat. iterativus)

iterativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iteratív adj. m., pl. iteratívi; f. iteratívă, pl. iteratíve

iterativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ITERATÍV, -Ă, iterativi, -e, adj. (Despre forme verbale sau despre propoziții temporale) Care exprimă o acțiune repetată; frecventativ. — Din fr. itératif, lat. iterativus.